...si mi-e teama

...ca va veni vremea cand n-am sa mai vad decat privind in mintea mea, privindu-mi sufletul. Mi-e teama ca imaginea pe care vreau s-o vad va veni doar din interiorul meu...mi-e teama ca-mi va fi teama sa revad unele locuri in care te vedeam de atatea ori... Nu stiu de ce se intampla chiar acum, de ce se intampla iar si iar...nu stiu de ce nu se termina odata... De ce eu sunt cea care vede ceva ce altii nu vad? Doare, doare tare si n-ar trebui...
Daca nu ma voi mai regasi dupa acel moment? Nu vreau sa vina acel moment...dar stiu ca va veni...si nu mai e mult pana atunci.
As vrea sa stiu ce a insemnat acel gest.....de ce trebuia sa ma chinui iar...de ce revine durerea...
Da, stiu, imi place sa sufar...numai ca timpul durerii e unul mort, iar eu n-am timp sa mor acum...n-am timp sa simt durere...
.................................................................................................................................
...de la dispret la ignoranta, de la ignoranta la simpatie, de la simpatie la iubire, de la iubire la durere...durerea a disparut...sau s-a transformat...si a revenit... da, se poate...poate maine nu va mai fi...