...aripi frante, vise spulberate, suflet strivit...e suficient, nu? Poate ca nu, niciodata nu e suficient si nici macar nu stiu care e limita, vrem s-o atingem sau ne e teama? Teama de ce? De noi? Sau de ea, de limita...sau poate de ce e dincolo de ea? Mie mi-e teama si inca nu stiu de ce mi-e teama. Vreau sa fiu eu, dar nu pot...Doamne, e atat de greu! Nu pot sa las pe nimeni sa vada ce e dincolo de sufletul meu, nici eu nu pot vedea pana intr-acolo, doar El, Dumnezeu poate...
...Stari contradictorii...mereu ma chinuie...n-am gasit calea de mijloc, as vrea s-o gasesc, dar poate ca atunci n-as mai fi eu. EU sunt doar pentru mine, altii nu ma vad asa, nimeni nu stie ce inseamna EU, si pentru mine e o limita a acelui EU.
Vreau un echilibru, dar ori am prea mult din ceva, ori ceva imi lipseste. Ce e prea mult? Ce imi lipseste? Ce am prea mult nu stiu, stiu doar ca imi lipseste ceva...
Oare e un timp limita sa ajungi la capat? Sau timpul e nelimitat si trebuie doar sa gasesti drumul corect? Cat iti ia sa gasesti drumul corect? O viata? O viata e putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu