Nicicand...

Tristetea e o legatura chimica ireversibila intre moleculele care imi compun trupul. Fara ea m-as dizolva. Cu ea ma simt integra, intreaga, completa, stabila. Nu voi pierde nimic din fiinta mea.
Oamenii isi doresc stabilitate, la fel si eu. Uneori as vrea sa permit cuiva sa tulbure echilibrul, dar nu ma simt in stare...sau poate ca nimeni nu e capabil sa distruga sistemul si apoi sa reconstruiasca. Sunt eu atat de puternica?...
Simteam asta in urma cu cateva saptamani... Acum n-am facut decat sa transcriu gandurile de atunci... Simteam si gandeam asa sau numai simteam?