Vreau sa ma eliberez, lasa-ma, Doamne! Lacrimi imi inunda sufletul, ochii nu le pot plange... As spune aceleasi cuvinte de mii de ori, mi-as pierde suflul chinuindu-ma sa le rostesc.
Atat de mult am gresit? Atat de pacatoasa am fost? Cati oameni am chinuit? Cate suflete am strivit? As fi preferat durerea fizica, dar n-am putut alege eu... Daca as putea s-o aleg acum, as prefera-o. As smulge din mine putin cate putin ca sa-mi las sufletul liber. L-as smulge si pe el si l-as lasa sa plece fara sa-l chem inapoi.
Nu pot sa pierd nimic pentru ca n-am castigat nimic, nu las nimic in urma pentru ca n-am ajuns niciunde, nu ma intorc din drum pentru ca n-am inceput sa merg pe el...
Nu mai plang pentru ca nu mai am lacrimi, nu mai urlu pentru ca mi-am pierdut glasul, nu mai respir pentru ca am obosit, nu mai vad pentru ca nu stiu ce sa privesc...
Cat mai pot sa traiesc chinuindu-ma? As pleca acum, as fugi de mine, de tot ce stiu, de tot ce simt... De un singur lucru sunt sigura, nu regret nimic din tot ce am trait in ultimii 24 de ani... Atat de mult a trecut? Cred ca putini sunt cei care stiu cum e sa traiesti asa mult cu durerea aceea insuportabila in tine.
Credeam ca stiu ce trebuie sa fac cu viata mea, dar am uitat iar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu