Nu plang...

De ce n-o fac? Pentru ca uneori nu pot... De fapt, asa am spus in seara asta, am spus ca nu voi plange... Nu-mi voi tine promisiunea, nu cred ca voi putea...
Ce ciudata e viata! Am cunoscut inaltimi, am fost in adancuri, am oscilat intre ele de atatea ori in anii astia, stiu fiecare milimetru, fiecare coltisor, fiecare senzatie. Stiu cum e sa cazi din locurile acelea atat de inalte, din locurile acelea in care te vezi ca fiind stapanul lumii, stapanul universului, stapanul sufletului tau...de fapt, stapanul sufletului tau nu poti fi niciodata, te amagesti doar crezand ca poti... Unde ai putea ajunge daca ar fi sa cazi din acele locuri? In adancuri? In abisul oceanelor? Da, se poate si asta...dar eu nu aleg niciodata ceea ce e simplu...eu aleg stancile...cele mai abrupte, cele mai ascutite, cele care te strivesc fara mila, fara sa aiba remuscari, cele care patrund prin fiecare particica a fiintei tale... Si mai stiu cum e sa te inalti putin cate putin, stiu cum e sa plutesti prin valuri sau pe deasupra lor. Stiu fiecare dimensiune a acestei distante...
Cum as putea sa ma numesc? Fraiera...asa mi s-a spus, de fapt asa mi s-a sugerat, eu am spus-o... Nu, nu sunt fraiera. Stiu fiecare urmare a faptelor mele, stiu chiar daca nu las sa se vada asta. Dar cand am lasat eu sa se vada ceea ce simt? Ei bine...aproape niciodata. Inca mai caut avantajele unui astfel de comportament.
Stiu cum e sa faci in mod constient ceva ce stii ca te va face sa suferi, stiu, dar nu-mi pasa...ce mai conteaza daca se intampla inca o data? Sa se intample...inca o data, poate si de zece ori, nu-mi pasa... Sa se intample de fiecare data...
Vino, patrunde-mi toata fiinta, alinta-ma cu gustul acela amar...vino, durere!!! Mi-era dor de tine sau poate ca te ascunsesei atat de adanc in mine incat nu te mai gaseam. Dar stiam ca esti acolo, esti mereu acolo... Esti una cu mine.
Nu stiu de ce zambesc acum... E un zambet amar, atat de amar incat il simt cum imi curge prin vene si-mi otraveste fiecare celula, imi ingheata toata fiinta... As vrea sa ma anestezieze, dar n-o face decat foarte rar, acum nu vrea. Vrea sa ma lase sa ma chinui, stie ca imi place.
Respir, gust, vad si ating durerea...o si aud, atunci cand imi vine sa zbier ca s-o elimin...