De ce fac lucruri care nu-mi plac? De ce nu ma respect atat cat ar trebui? De ce accept ceea ce nu face parte din fiinta mea?
De cate ori nu mi-a venit sa urlu !!!...se intampla iar. Vreau sa urlu si sa elimin toata durerea, vreau sa-mi eliberez sufletul, vreau sa nu mai am nimic din ce am acum, vreau sa ma am decat pe mine...nu ma gasesc...nu ma regasesc.
Daca ar fi sa pot sa-mi zdrobesc inima, sa-mi sfasii trupul, sa-mi strivesc gandurile, sa-mi destram amintirile...as face-o acum, as face-o de mii de ori...as face-o doar ca sa scap de durere...
Daca m-as rataci in abisuri, daca mi-ar fi imprastiat corpul pe fundul oceanelor sau in infinitul universului, tot aici m-as intrupa, doar ca sa te gasesc, sa te regasesc iubirea mea...
Sfaram cu mainile pamantul, pietrele imi strivesc degetele, sangele curge si odata cu el mi se scurge si durerea...simt ca ma pierd, imi pierd respiratia, nu-mi mai simt inima, intunericul imi invaluie trupul...sunt fericita...esti aici, esti langa mine...ai fi putut sa vii mai demult...nici macar nu m-ai lasat sa te chem...sau poate ca mi-ai simtit durerea... Te pierd...oricum te-am pierdut demult...revine durerea si mi-e din nou teama...
Te iubesc !!!...si daca maine mi-ai cere sa renunt la viata mea doar ca sa-mi spui doar o data ca ma iubesti, as renunta...
Mi-as lasa sufletul in mainile tale, Doamne, si as putea sa strig cu toata fiinta mea: "Sunt fericita !!!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu