Conduceam, macar asa nu-mi inghetau lacrimile pe fata...rataceam pe strazi, nici nu mai stiu pe unde am umblat. Nu simteam ca sunt acolo, eram intr-o lume a mea...doar eu si propriile-mi ganduri. Niciodata nu am ales atat de repede directia intr-o intersectie, o faceam fara sa gandesc. Daca si in viata alegerile ar fi facute atat de usor... Din instinct stiam ca trebuie doar sa evit drumul spre casa. Ascultam melodii care ma ajutau sa plang, trebuia sa usurez drumul lacrimilor. A trebuit sa opresc masina...sa plang. Nu stiu cat a durat, stiu doar ca oprisem motorul si a trecut suficient timp incat sa se faca frig in masina, asa ca am incalzit-o din nou si mi-am continuat treaba. Am plans, dar nu m-am simtit deloc mai bine dupa ce am facut-o. As fi stat acolo, in masina, toata noaptea, dar sigur m-ar fi sunat cineva. Imi place cand am telefonul inchis, acum e inchis si asa va sta cateva zile. Ma simt mai libera fara el.
Trebuia sa plec, am ocolit multe strazi, doar ca sa lungesc drumul, as fi facut asta la nesfarsit. Eram singura si nu ma intreba nimeni de ce plang. Ma simt atat de singura... In noaptea asta am spus "TE IUBESC!"...si acum, cand scriu asta, zambesc. Va veni vremea cand TU ma vei auzi cand voi spune "TE IUBESC!". Acum nu mi-am cenzurat gandurile, asa cum am facut-o in ultima dupa-amiaza a anului trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu