Uneori ma alungi prin cuvinte sau prin gesturi, dar alteori uiti sa faci asta si ma lasi sa vad ceea ce caut in fiinta ta. Daca mai ai astfel de scapari, s-ar putea sa fiu a ta cu toata fiinta mea. Ti-am spus sa nu ma lasi sa te iubesc, dar am mintit, doar ca sa te doara si pe tine la fel cum m-a durut pe mine ce mi-ai spus. Orgoliu prostesc, stiu... Ne purtam ca doi copii, nu? Imi place cand imi spui "te urasc" sau "nu te iubesc". Bine...nu ma iubi, uraste-ma...eu voi face invers.
Desi am scris randurile de mai sus acum cateva ore, mi-a trecut prin cap ceva...asa ca voi completa (in loc sa invat... de fapt, ideea mi-a venit in timp ce invatam, desi legatura dintre cele doua lucruri inca nu o vad... dar e posibil ca ea sa existe).
Sursa de inspirate (ce pompos suna! parca as fi artist si tocmai mi-am gasit muza) a fost un simplu (cel putin, aparent) cuvant..."invers" (ultimul cuvant scris in primul paragraf... formularea din paranteza asta cred ca se vrea a fi putin ametitoare). Randurile astea au sunat a introducere...care cred ca va fi mai lunga decat ideea mea transpusa in cuvinte.
Asadar..."invers"... Sa spunem ca intre doi oameni exista o directie (si nu, nu invatam la fizica!)... Daca unul dintre ei transmite anumite semnale, forme de energie...sau cum s-or numi ele, intr-un anumit sens, celalalt n-ar trebui sa transmita energiile astea in sens invers?... asta ca sa fie primite de cealalta persoana. Ca doar e o singura directie, nu?... Da, stiu, uneori o mai iau razna... Dar mi se pare logic...
A fost nevoie de cateva minute sa vad legatura dintre informatiile pe care le invatam si ideea mea legata de "invers". Nu era deloc greu...doar ca nu trebuie sa vezi, trebuie sa privesti, nu trebuie sa auzi, trebuie sa asculti (as putea sa continui -tocmai mi s-a terminat pasta de la pix-, dar poate suna usor fortat)...nu trebuie sa simti mirosuri, ci trebuie sa distingi aromele, nu trebuie sa gusti, trebuie sa savurezi, nu trebuie sa atingi, trebuie sa mangai ca sa poti simti (imi place verbul asta...nu oricine il...simte). Si daca ne-am folosi si de-al saselea simt?
Iar fac introduceri lungi...
Care era legatura?... Invatam la obstetrica...sarcina normala...doua energii care o creeaza pe a treia...desigur...asta in varianta...spirituala. Si...pana la urma...iubirea naste durere, durerea naste iubire. Tot in sens invers, nu? Daca iubirea moare, durerea n-ar trebui sa mai existe...dar...s-a nascut cand iubirea aia inca mai traia...sau poate era in agonie... Si va trai la randul ei si va naste iubire...o noua iubire. Deci...o iubire o inlocuieste pe alta (sau se continua cu alta, mai bine asa), dar niciodata in mod direct, ci prin intermediul durerii. E greu (dar benefic, pentru ca durerea purifica) cand iubirea traieste mai putin decat durerea. Asta inseamna ca iubirea a murit prematur sau ca durerea a trait prea mult...sau a fost infertila (desi...e putin probabil sa se intample asta). Daca durerea a trait mai putin, poate ca iubirea aceea n-a fost iubire, ci doar o etapa a durerii . Si daca cele doua sunt egale? Atunci se anuleaza reciproc?... De fapt...in ce se masoara asta? Masuram timpul sau intensitatea? Ar exista atunci doua variante diferite... Dar sa nu uit un lucru (cum as putea sa-l uit?)...iubirea si durerea pot exista in acelasi timp, pot supravietui chinuindu-se reciproc.
...Si am inceput de la..."Multumesc"...si as putea continua... Nimic nu se pierde, totul se transforma. Asta era regula, nu?
Va fi nevoie de un fel de "copy-paste" de pe caietul meu de notite, pe blog (nu pot scrie acum la laptop). De-asta vorbeam de...pix (si da, chiar s-a terminat, tocmai l-am inlocuit).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu